Libertatea de a fi liber – un manifest
Nu-mi spune că sunt liber
dacă în mine încă tremură tăceri.
Nu-mi da drepturi
dacă mi-e teamă să le rostesc.
Libertatea nu e un cuvânt scris în legi,
ci o respirație care nu se teme.
E clipa în care spui „eu sunt”
fără să ceri voie.
Au fost timpuri în care cuvintele
se ascundeau,
în care gândurile erau vinovate,
în care adevărul mergea pe vârfuri.
Și poate că
acele timpuri nu au dispărut cu totul —
s-au mutat în oameni.
În frica lor.
În tăcerile lor.
În compromisurile care par mici,
dar cresc.
Libertatea nu înseamnă să strigi mai tare,
ci să nu-ți mai reduci vocea.
Nu înseamnă să învingi lumea,
ci să nu te mai pierzi în ea.
A fi liber nu e ușor.
Te expune.
Te lasă singur uneori.
Te obligă să te privești
fără scuze.
Dar mai greu este să nu fii.
Să trăiești în cuvinte nerostite,
în adevăruri amânate,
într-un sine care se micșorează
de fiecare dată când tace.
Libertatea începe acolo
unde frica nu mai decide în locul tău.
Și continuă
de fiecare dată când alegi să fii —
nu perfect,
nu acceptat de toți,
ci adevărat.
***
Libertatea de a fi liber
nu este un punct de plecare,
ci un proces.
Nu este un dar, ci o construcție.
Nu este o stare permanentă, ci o devenire.
Și, poate,
cea mai profundă formă de libertate
este aceasta:
să fii în acord cu tine însuți,
fără a te închide față de lume.
prof. Mariana Stratulat
