https://marianastratulat12.wixsite.com/i-real-radio
marianastratulat12.wixsite.com
***
Mariana Rogoz Stratulat
Frânturi de zbor interior
- un fel de jurnal de conștiință -
©
***
Volum editat sub egida
Asociației
Universul Prieteniei
Iași
***
ed. PrintHaus
Iași, 2026
Zborul care nu se vede
Am visat adesea că zbor.
În somn, trupul meu se elibera de greutatea realității, iar sufletul plutea deasupra întâmplărilor ca și cum nimic nu-l putea atinge. Dar în viața de zi cu zi, zborul nu arată așa. E tăcut, uneori greu de recunoscut. E acel pas făcut în necunoscut, acea alegere care nu are garanții, dar are curaj.
Zborul adevărat nu se vede, dar schimbă tot.
Poate că primul meu zbor a fost atunci când am spus „nu” unei vieți care nu mă mai încăpea. Sau atunci când am iertat fără să primesc scuze. Sau când am ales să rămân, deși fugea tot din mine. Nu au fost gesturi spectaculoase. Nicio lumină nu s-a aprins pe cer. Dar ceva în mine s-a ridicat.
Zborul nu este despre înălțime.
Este despre desprindere. Desprinderea de frică, de așteptare, de imaginea pe care lumea o proiectează asupra ta. Este o formă de a spune: nu sunt ce mi s-a spus că sunt — sunt mai mult, sunt altfel, sunt încă în devenire.
Zborul care nu se vede nu e lipsit de durere.
Uneori, îl trăiești singur. Cu inima frântă, cu gândul obosit, cu pașii grei. Dar tocmai în acea intimitate a singurătății, crește ceva sfânt: libertatea de a te regăsi. Libertatea de a nu te mai defini prin ochii celorlalți.
Am înțeles, cu vremea, că zborul nu e o evadare, ci o întoarcere.
Spre sine.
Spre acel miez de liniște care nu are nevoie să fie validat.
Acolo, în spațiul interior unde nimeni nu intră fără permisiune, se află aripile mele. Uneori, nu le simt. Alteori, le aud fâlfâind în tăcere, când aleg să fiu autentică, când spun adevărul, când iubesc fără măsură.
Zborul care nu se vede este ceea ce mă ține vie.
Nu îl celebrează nimeni, nu se scrie despre el în cărți. Dar el face diferența dintre o viață trăită mecanic și una trăită cu sens. E ceea ce rămâne când toate celelalte se pierd: o mișcare tăcută a sufletului spre lumină.
Dacă uneori simt că am căzut din zbor, nu e pentru că am fost slabă, ci pentru că am uitat că zborul nu vine din forță, ci din adevăr.
Iar adevărul nu se strigă. Se trăiește.
