duminică, 18 noiembrie 2018

Ipostaze






Un suflet de femeie

Un suflet de femeie – o lume:
iubire,
zâmbet şi lacrimă,
misterul facerii,
liniştea vieţii,
toate într-un suflet de femeie!

Am alergat
şi m-am poticnit într-o oglindă
care-mi răsturnase
privirea,
într-un dor de ducă.
Şi m-am dus
să-mi caut dreptul de a fi frunză,
de a fi pasăre,
de a fi femeie!

Ireal, ed. PIM, Iași, 2013


Suflet de cocor

Privirile mele te caută,
te doresc,
buzele mele te sărută,
te rostesc....
Ţi-am lăsat culoarea în gând,
culoarea iubirii,
albul plăpând
al penelor mele pierdute,
risipite
de tine pe cărări neştiute....


Te aud, te simt
cum chemi, cum strigi
cu aroma cântării din vară
să mă-ntorc,
să-ţi fiu lumina albastră de seară.

Mă topesc în lacrima unui izvor
cu dorul meu, rănit, de cocor.

Suflet de cocor, ed. PIM, Iași, 2011


Întâlnire

Bărbatul
vine ca o boare
spre casa
cu cercei la uşă...
Femeia
îl aşteaptă-n prag
cu iasomie-n sân...
Se ţin de mână,
de-o aripă,
plutesc deasupra
orelor,
îşi spun pe nume,
se sărută
în casa
norilor...
Se strâng
în braţe,
sorb tăcerea
cuvintelor înmugurite
şi rup
c-un singur gest
durerea
veşmintelor
neprihănite...

Foc și Apă, ed. PIM, Iași, 2014


Eu şi Tu - Iubire

Eu – o literă
ce te îmbrăţişează
precum liana copacul
în adormirea frunzelor.

Tu – un sunet
ce-mi leagănă florile
precum oceanul
ascunderea comorilor.

Iubirea suntem
Eu şi Tu
– flăcări ce ard
în felinarul timpului.

Aproape Unul, ed. PIM, Iași, 2015


Eu visez, tu descânți cuvintele...

Cu ochii deschiși
ascultăm moartea orologiului.
Trecem dintr-un anotimp
în altul
pășind peste umbre și ape,
peste iarba ce crește
în templul dorurilor înaripate.
Sub vâsc,
scriem idila nisipului cu marea.
Eu visez, tu descânți cuvintele...
Flăcările mocnesc în simfonia
trupurilor;
pianul tresare,
preoții rostesc rugăciuni, tămâind oglinda
din care zboară fluturii din vechea biserică.
În pustiul vieții
dervișii se rotesc într-un ritm amețitor.
Dumnezeu deschide ferestrele oarbe
ale coliviei.
Brațele noastre
- aripi de lut -
înfrâng spaimele ce ne subjugă libertatea.

Cu pleoapele lăsate
adunăm cioburile nemărginirii.

Mansarda Timpului, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2018