"De ce atâtea persoane sunt întunecate, reci,
stereotipe, crispate? Nu se simte în ele nici o căldură, nici o lumină. Ele vă
vor spune că le place poezia, dar o lasă poeților care o scriu. Din când în
când, ele citesc câteva versuri, dar viața ce o duc nu este poetică, de aceea
ele nu trăiesc o mare plăcere să se întâlnească. Oare când vor înțelege ele că
adevărata artă, arta viitorului, este de a face existența poetică, devenind ele
însele mai călduroase, mai luminoase, mai expresive, mai vii?
Oamenii sunt extraordinari: ei cer de la alții consolare,
prietenie, iubire, lumină, dar ei rămân nemișcați, închiși, prozaici. Ei nu
știu să trăiască această viață poetică datorită căreia vor fi iubiți. Să se
exerseze zilnic să răspândească lumina și căldura ca să iasă puțin din ei
înșiși, din acea stare de stagnare atât de prozaică. Este atât de plăcut să
întâlnești un poet, o creatură în care simți că totul este viu, însuflețit,
luminat!"
Omraam Mikhaël Aïvanhov
***
Poezia
Poezia iubeşte
de la pământ până la cer,
cât o ţine lumina
de la sărut la mister.
Ireal, ed. PIM, Iași, 2013
***
O nouă zi, o altă săptămână!
Mai frumoase, mai senine, mai îndrăgostite!
Vă îmbrățișez cu gânduri calde!
foto din arhiva personală
Grădina cu zâmbete
