E posibil să nu prea înțeleg ce e cu mine, ce mi se întâmplă în fiecare
zi, ce-mi spun oamenii și tot ce în jurul meu.
Trec prin timp și fiecare pas mă duce spre un alt eu. Mă pierd, mă
găsesc, și iar mă pierd pentru a mă regăsi altfel decât cea care fusesem
înainte de a mă rătăci printre oglinzi. Mă privesc și nu mă cunosc, mă ascult
când nu vorbesc, mă strig și nu mă aud.
E posibil să fi rămas în același timp pe care l-am
trăit, l-am pierdut, l-am așteptat...
***
Dincolo de oglinzi
O pasăre speriată
de frigul alb
mutat în părul meu,
se așază în palmele tale.
Zidurile s-au năruit
sub povara
amintirilor
și oceanul s-a revărsat
în ochii cerului.
Acum ninge cu perle,
cu alge albastre
și cu delfini
îndrăgostiți.
Alerg peste timp,
dincolo de oglinzi,
să-mi găsesc
aripile.
Mansarda Timpului, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2018
