Vântul se cam agită astăzi, se strecoară curios prin
fiecare colț de viață, răvășește gânduri și amintiri, aduce răcoare și
pustiiri.
Iubesc vântul și aripile lui de aer, zbaterea lui
continuă mă atrage, mă prinde într-un vârtej,
uneori plăcut, alteori înfricoșător, ce-mi tulbură clipa
și curgerea prin ea.
***
Vântul m-așteaptă la poartă
Cerne peste lume cenușiu și frig,
amorțeli de oase și gânduri bizare.
Sus, la cazemată,
viața a murit...
Clopotul îngână veștede păreri,
neliniști de frunze din poieni uitate.
Îmi e dor de mama
plecată departe,
îmi e dor de mine,
de spice și drum...
Vântul m-așteaptă la poartă
- zbuciumat nebun -,
ca o poezie
desfrunzită
- cucuvaie-n
fum...
Mansarda
Timpului, ed. TIPOMOLDOVA, Iași, 2018
