Cele două
citate de mai jos, îmi sunt foarte dragi și le-am scris peste tot în casă, pentru
a-mi aminti că numai persoana în cauză își cunoaște cel mai bine durerile și
bucuriile, căderile, pierderile și mersul pe brânci, ridicările și zborul. Pe
toate și le trăiește așa cum poate, așa cum știe, fără să le facă publice.
În acest caz,
cine îmi dă dreptul să o judec, să-i pun etichetă?
Cine le dă
dreptul altora să-mi analizeze viața și pașii, să-mi comenteze acceptarea și
refuzul?
***
”Înainte de
a-mi judeca viaţa, înainte de a vorbi despre mine, încalţă-te cu pantofii mei
şi parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu. Trăieşte-mi durerile,
bucuriile, îndoielile. Trăieşte-mi anii pe care i-am trăit eu, şi cazi acolo
unde am căzut eu, şi ridică-te, aşa cum am făcut eu.”
Luigi Pirandello
***
”Înainte de a
vorbi, ascultă. Înainte de a reacţiona, gândeşte. Înainte de a cheltui,
câştigă. Înainte de a critica, aşteaptă. Înainte de a te ruga, iartă. Înainte
de a te opri, încearcă.”
Ernest Hemingway
