Pentru a înțelege ceva, pe cineva sau pe mine însămi, merg în fiecare zi până la marginea
nemarginii și înapoi, mă strecor în fiecare noapte în clipirea luminii și tot
consider că încă mai am de mers, că încă mai am de ascultat și de privit,
pentru a înțelege o infimă licărire din tot ce înseamnă ceva, cineva, eu.
Știu însă că orice om este mai mult, mai frumos, mai cuvânt decât crede
