Știu că detașarea este absența nevoii de a păstra ceva sau pe cineva. Este un mod de gândire și de ființare care ne oferă libertatea de mișcare în viață și, uneori, chiar de supraviețuire.
Consider că detașarea este unicul instrument care te poate proteja de avalanșa de necazuri ce se rostogolește peste clipa ta.
Sau poate amâna un pic mai târziu asfixierea lăsându-te să mai iei o gură de aer pentru a te dezmetici de ce ți se întâmplă..
Numai că ce să vezi?!
E foarte greu să te detașezi de toate mizeriile ce ți le aruncă alții pe umeri!
Așadar:
- Detașarea NU înseamnă să stai cu burta la soare și să aștepți să îți pice din cer;
- Detașarea NU înseamnă nepăsare;
- Detașarea NU înseamnă pasivitate;
- Detașarea NU înseamnă să nu visezi, speri, crești sau evoluezi;
- Detașarea NU înseamnă să te complaci.
Detașarea înseamnă să te mulțumești cu ceea ce ai, în timp ce ești dispus și intenționezi să depășești o anumită situație sau condiție.
