Îmi ești... Îți sunt...
Îmi eşti pasăre albă-n zbor,
misterul sfânt al apei din izvor,
îmi eşti şi vraja nopţii adormite
şi bucuria zilei înflorite.
Îţi sunt în noaptea-ntunecată
iubita dragostei curată;
m-aştern covor de iarbă crudă
să fiu dorinţa ta zăludă.
Îţi sunt în zori de zi cântare,
prinos de zâmbet şi-alinare;
mă scutur ploaie de culori
cu raze calde şi cu flori.
Îţi sunt, aş vrea să fiu
uitarea clipei în pustiu,
o mângâiere peste viaţă,
o fericire-n dimineaţă.
Şi aş mai vrea să te sărut
pe tâmpla dorului pierdut,
pe timpul risipit în vânt,
pe-nţelepciunea din cuvânt.
Mariana Rogoz Stratulat
Suflet de cocor, ed.PIM, Iaşi, 2011
