Abia atunci vei înțelege
Totul se destramă, se ofilește, se schimbă...
Pământul se învârte
în sens invers,
rostogolindu-se peste cranii de regi
și liniști barbare,
peste fluturi ce plâng
cu lacrimi-fecioare...
Gândurile o zbughesc
din cămașa de forță plină
cu poeme amărui.
Pe drumul dintre rai și iad
ne trăim realitatea.
Ne forțăm să o trăim!
În fiecare colț de lume
ne sorbim cu emoție și lăcomie
unul pe altul,
amețiți de aburul tivit
cu nebunia dragostei.
Ne târăm
secundele, anii,
durerile,
aripile grele de tăcerea pustiului din noi
prin iarba cenușie
a despărțirii.
O stea adoarme la picioarele apusului.
Mansarda Timpului, ed. TipoMoldova, Iași, 2018
