Domnule Viorel Șerban, vă mulțumesc pentru provocare!
Chiuitură
și joc de glezne
de Viorel Șerban alias
Dan Movileanu
Lelița,lelițăăă
să ieși pe seară
în uliță
crocantă,ca o alviță,
pe obraz
c-o ucigașă aluniță,
ceva mai sus de guriță,
findcă a sosit momentul
să repar harnașamentul,
vin pe-un cal breaz
din aval și-o să sar peste pîrleaz
de pe prund,
să-ți pup
șoldul tău rotund
și să-ți rup,
cu dinți de lup,
sutienul de podbal,
să rămîi în portiță
c-o fustiță,
cît a Evei frunzuliță
de gutui,
tu să-mi spui
duce-te-ai și nu te du,
psihi-mu!
***
- Ei, maestre, ce ți-a venit
să pui atâta chiuit
într-un vers, și-atât surâs
încât muza, când te-aude,
își ridică poalele... de râs!
***
Răspunsul meu s-a născut din jocul și spiritul ludic al poemului dumneavoastră. Am păstrat ecoul chiuiturii, dar l-am trecut printr-o altă stare a cuvântului, în care jocul se întâlnește cu eleganța și puțin mister.
Restul îl las versurilor să-l spună.
Îndemn
Bădiță, bădiță,
cu pana-n călimară,
ce-ai pus pe uliță
în seara asta, iară?
Un cal breaz,
o alviță,
un șold și-un pârleaz
— ce sprintenă-i viața
când rima-i topaz!
Dar, printre chiuituri
și vorbe cu haz,
se-ascund uneori
și taine în iaz.
Așa că, bădiță,
mai scrie, mai cântă…
Că muza-i femeie
și nu se înfruntă.
Mariana Stratulat
21 octombrie 2026
