POPAS

M-am oprit în primăvară să deschid luminii uşa. Am tot aşteptat de-aseară să apară, jucăuşa.

Necăjită că nu vine, m-am închis în gândul meu: mi-aminteam cum pe coline mă plimbăm cândva, mereu.

Dar deodată, peste gene, o rază m-a mângâiat întrebându-mă alene: Tu, cumva, te-ai supărat?

Am privit-o zâmbitoare şi cu sufletul deschis spre lumina-mbietoare, i-am răspuns: e doar un vis!

Mariana Rogoz Stratulat Panciu, 21 martie 2009