vineri, 17 iulie 2009

CORABIA

 

Pe apa verde, cântătoare,
plutea corabia spre vis 
păzită de o ursitoare 
să-i fie calea paradis. 

Un pescăruş o însoţea
vestind chemările din zori
iar briza mării îi şoptea
taina adâncului din nori.

Sirenele cu trup de peşte
se întreceau cântând cu dor,
câte-un sărut furau, hoţeşte,
cârmaciului rătăcitor.

Din depărtare, o lumină
clipea şăgalnic, tot mai des;
tăcerea nopţii îi alină
gândul bărbatului ales.

Dar apa e înşelătoare
şi vântul un viclean pirat;
veşnic rămâne călătoare
fantoma vasului furat.

La ţărm, cu lacrimi în privire,
o fată-mbrăţişează marea,
se-ascunde-n val, în fericire.
Un pescăruş scrutează zarea!

13 iulie 2009