vineri, 17 iulie 2009
CORABIA
Pe apa verde, cântătoare,
plutea corabia spre vis
păzită de o ursitoare
să-i fie calea paradis.
Un pescăruş o însoţea
vestind chemările din zori
iar briza mării îi şoptea
taina adâncului din nori.
Sirenele cu trup de peşte
se întreceau cântând cu dor,
câte-un sărut furau, hoţeşte,
cârmaciului rătăcitor.
Din depărtare, o lumină
clipea şăgalnic, tot mai des;
tăcerea nopţii îi alină
gândul bărbatului ales.
Dar apa e înşelătoare
şi vântul un viclean pirat;
veşnic rămâne călătoare
fantoma vasului furat.
La ţărm, cu lacrimi în privire,
o fată-mbrăţişează marea,
se-ascunde-n val, în fericire.
Un pescăruş scrutează zarea!
13 iulie 2009