joi, 11 februarie 2010

Lacrimile - vers nescris


Mi-s lacrimile poezie,
mi-s gândurile bucurie,
mi-s dorurile-nvolburate
de păsări albe, evadate
din zâmbet-vis şi din suspin,
din clipele ascunse-n scrin.

Îmi e chemarea spre apus
de nu ştiu cine şi nespus
decât întâmplător, cândva
când se strecoară cineva,
discret, uşor, dar dureros
în pulbere de cer geros.

Îmi este viitoru-n clipă,
în căutări şi în risipă,
în picătura de trecut
amorf şi cenuşiu, tăcut.
Şi mă grăbesc, înveşmântat
în giulgiu-nor spre un oftat.

Mi-s lacrimile de plecare,
îmi e cuvântul sărutare
de despărţirea mea de zbor
de timpul trist, amăgitor
de existenţa mea sumară,
de picăturile de ceară.

Mi-s lacrimile vers nescris
în nopţile unui proscris.

Panciu, 10 februarie 2010