vineri, 26 martie 2010

Zâmbet şi vis

Un soare blând de primăvară mult aşteptată îmi mângâie zâmbetul-floare, îmi picură miere aurie pe lacrimile-vis şi mă ţine captivă pentru tot restul vieţii în iubirea-speranţă.
Tremurul cuminte al zorilor mă trezeşte în existenţa ta chinuită de incertitudini, de căutări şi temeri, de priviri sfredelitoare ce vor să descopere un adevăr adormit în ceaţa deasă a trecutului tău. Dar sentimentele sunt atât de pure şi gingaşe încât nu aş vrea să deschid ochii către o realitate necunoscută mie. Prefer visul,un vis care se repetă de prea mult timp.  Şi de aceea cred că va rămâne doar vis. De fapt asta şi vreau să rămână! Şi am convingerea că foarte curând mă voi rătăci în acest vis şi voi rămâne în el pentru totdeauna.
De ce oare visele sunt atât de frumoase?!
De ce realitatea este atât de neplăcută?!
Iar eu alerg între vis şi realitate, între tine şi mine, între a fost şi va fi, între nimicul vieţii şi siguranţa morţii.
Ce aş vrea să găsesc, ce aş vrea să prind cu braţele-aripi când zborul îmi este căzut în necunoaştere?
Şi vântul mă poartă, abur de veşnicie, peste firele de iarbă ce cresc pe sufletele ascunse în adânc de uitare. Plutesc, mă împletesc tăcut cu zborul tău şi ne pierdem în amintirea unui zâmbet din vis.

Panciu, 25 martie 2010

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut