duminică, 18 aprilie 2010

Mi-e dor de tine, Poezie...


Mi-e dor de tine, Poezie,
mi-e dor de-un susur de izvor:
îmi plâng o lacrimă târzie
într-un suspin şi într-un dor.


Mi-e dor de-o seară-ngândurată,
mi-e dor de aşteptarea-n vis;
îmi pierd privirea mea uitată
în zâmbetul din Paradis.

Mi-e dor de zborul rătăcit,
mi-e dor de clipe efemere;
îmi dorm trecutul obosit
într-un vârtej. Şi viaţa piere..

Mi-e dor de mine de-altădată,
mi-e dor de pasul trecător;
îmi strig chemarea-ndurerată
în sfâşieri de gând şi dor.

Panciu, 18 aprilie 2010