Anii de foc ai războiului nu au fost uitaţi de bătrânii militari din Vrancea care au luptat cu vitejie şi şi-au dat sângele pe câmpul de luptă pentru apărarea ţării. Chiar dacă numărul celor care au trăit istoria scade de la săptămână la săptămână, veteranii de război care ne-au rămas povestesc cu lacrimi în ochi momentele pe care le-au trăit în cel de-al doilea Război Mondial. Foştii camarazi de pe front s-au reîntâlnit ieri (28 aprilie 2010) la Cercul Militar Focşani pentru a marcva Ziua Veteranului de Război, care se serbează în fiecare an pe 29 aprilie, dar şi 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Veteranilor, 65 de ani de la terminarea celei de-a doua conflagra-ii mondiale şi 180 de ani de la înfiinţarea „reginei” armelor – Infanteria. Cu lacrimi în ochi, cei aproape 70 de veterani şi văduve de război au retrăit istoria. Veteranii şi urmaşii acestora au ţinut un moment de reculegere pentru ostaşii care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă, dar şi pentru cei care s-au pierdut în ultimul anu. „Timpul lucrează implacabil în defavoarea noastră. Numărul nostru se reduce dramatic. Peste câţiva ani segmentul nostru va deveni doar o amintire.”, a spus generalu(r) Nicolae Zamfir, liderul veteranilor. Acesta le-a cerut autorităţilor să se implice mai mult în rezolvarea doleanţelor bătrânilor militari care au simţit pe propria piele ce înseamnă un război. I s-a răspuns însî prea poetic faţă de nevoile foştilor soldaţi. „În sală avem adevăraţi eroi ai României. Sunr oameni care acum câteva decenii, indiferent de aliaţii pe care i-a avut România, nu au precupeţit nici un efort pentru ca România, pentru ca noi să dăinuim”, a spus prefectul Ion Oprea în discursul său.
Decorat în România şi în străinătate
Veteranii au rememorat “aventurile” pe care le-au avut în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Chiar dacă a trecut timpul, cei mai vârstnici ostaşi şi-au amintit în cele mai mici detalii clipele petrecute pe front. Col. (r) Gheorghe Rogoz din Panciu are 83 de ani şi a fost decorat în România cât şi în străinătate. Acesta s-a înrolat în armată la 17 ani ăi a reuşit de-a lungul anilor să primească 15 decoraţii, din care doua străine, pe care le poartă în piept cu mândrie. Acesta a primit cea mai mare decoraţie de razboi “Virtutea Militară” şi “Crucea Serviciului Credincios” clasa I, dar se poate mândri şi cu Medalia Republicii Cehoslovacia pentru vitejie. “M-am înrolat voluntar pe 1 aprilie 1944. Am plecat cu Regimentul 16 Artilerie şi am luptat în războiul din Apus. La început am plecat ca soldat şi pe front, pentru fapte de arme, am fost şi avansat în grad, fruntaş, caporal şi sergent. Am venit de pe front cu gradul de sergent pentru mari fapte de arme şi am fost decorat. Am fost rănit pe front înainte de a trece Tisa. Am fost spitalizat la Careii Mari şi, după circa 13/14 zile, trebuia să revin în ţară şi am refuzat. M-am gândit că s-ar putea întâmpla să rămân pe acolo, dar nu mi-a fost frică. De aceea, din spital am revenit pe front, să apăr ţara. Mi-a plăcut armata şi am vrut să mă înrolez pentru că am simţit că trebuie să fiu dăruit cu trup şi suflet ţării”, povesteşte Gheorghe Rogoz.
Acesta a descoperit că razboiul te poate înfricoşa, dar spune că nu a dat înapoi nici o clipă. Nu ştie însă să spună câţi tineri ar mai face astăzi ca el.
Veteranii îşi vor serba ziua şi astăzi (29 aprilie 2010) când la Cimitirul Nordic se vor depune coroane de flori la Monumentul Eroilor.
(Rodica Manolche)
*articolul a fost preluat din “Ziarul de Vrancea" – 29 aprilie 2010)
