Dar tu o porţi veşnic în suflet!
“Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei… “
Ce frumoasă e copilăria! E acea vârstă pe care nu o poţi uita niciodată şi ţi-ai dori ca timpul ei să dureze o veşnicie… Cîte lucruri unice se întâmplă! Câte clipe senine, pline de iubire ne sunt date să trăim în anii cei de neuitat ai copilăriei! Şi orice făceam era încântător! Şi orice experimentam era uluitor!
Aşa era copilăria mea! Cu un soare care îmi zâmbea mereu, cu o lună care mă mângâia protector pe creştet şi cu o sumedenie de stele pâlpâitoare ce îmi şopteau şăgalnic cât de mult mă iubesc.
Şi anii au trecut iar eu… am rămas tot copil… sau nu mai sunt copil… şi totuşi sunt…
…pentru că iubesc florile, pentru că îmi plac prăjiturile, pentru că mi-s dragi oamenii, pentru că joc şotron în parc, pentru că alerg după fluturi, pentru că…
…învăţ de la copii să rămân copil, să fiu inocentă, să zâmbesc tuturor sincer şi curat, să plâng şi să iert, să mă ascund în fericire şi să nu răspund când mă strigă tristeţea, să…
Aş vrea ca în fiecare zi să fiu Copil!
