S-au copt cireşele de dor
şi frunzele le cântă-n strună,
se-nalţă-n verde până-n nor
şi-s mândre de a lor cunună.
Spre seară-opreşte-un trecător.
Se urcă în copac şi-adună
cireşe coapte, dor cu dor;
şi lasă-n urma lui furtună.
Mariana Rogoz Stratulat – Lacrima din Paradis, ed. PIM, Iaşi, 2009
