Mă poartă paşii spre viaţa unui gând.
Mă-ndrept agale spre-un timp ieşit din rând
şi îmi doresc s-ajung la visul unui Om
ce-ncet şi-ascunde clipele-ntr-un tom.
.........................................................
Mă poartă paşii înspre nemurire
şi-mi tremur vorbele stingher.
M-apropii de trecutu-i-fericire
şi-ating gingaş cuvântul. Vechi mister!
Privesc cu teamă către un suspin.
Mă-nchin sfios şi palmele-mi aşez
pe taina unui vechi şi nou destin
a omului născut timid în crez.
Un scurt popas în tremurul de dor,
în amintirea chemărilor de seară
la Domnul Horia, blând şi cald izvor,
şi-i dau bineţe ca moţii-odinioară.
Mariana Stratulat
Panciu, 21 iulie 2010
