Azi timpul m-a îmbrăţişat cu flori,
azi viaţa mi-a cântat culori,
azi soarele mi-a pus cunună,
azi luna-mi este zână bună.
Azi este ziua-n care ne-mbrăţişăm cu drag, ascultători şi moderatori, într-un cuvânt: Prieteni.
Voi, dragi ascultători, ne-aţi aşezat pe frunte o stea strălucitoare.
Noi am primit-o cu ochi buni, mângâietori şi am păstrat-o cu sfinţenie. Am legănat-o uşor, am trezit-o-n fiecare seară, am adormit-o-n prag de zori şi-am transformat-o în diademă sclipitoare.
Iar eu, iubite ascultătorule,
m-am strecurat uşor la tine-n casă,
te-am mângâiat timid şi blând,
te-am sărutat cu-a visului mătasă
şi ţi-am şoptit încet un gând.
Apoi, am plecat şi am revenit cântând cu voce caldă un cântec cu flori de tei, un cântec cu flori de salcâm, cu miresme noi pe care le-am revărsat cu dragoste în viaţa ta, în timpul tău.
Am dăruit căldură şi lumină, am dăruit răcoarea zilelor de iarnă, am dăruit veselia primăverii, iar acum ofer farmecul nopţilor de vară.
Am împletit cu migală din dragoste, admiraţie, respect, ataşament şi prietenie un şnur, un şnur al fericirii de a fi împreună.
Am plâns lacrimile voastre, am zâmbit bucuriile voastre şi ne-am amestecat uimiţi în rătăcite dimineţi sau în amurguri de tristeţi.
Astă seară fruntea mi-o plec să vă simt înfiorarea, să vă sărut cu calde ploi chemările şi aşteptările, dorurile şi visele, plecările şi revenirile, apropierile şi depărtările.
Astă seară nu rostesc vorbe ci sentimente şi trăiri, zboruri şi izbăviri.
Astă seară simt firele de iarbă ce cresc trufaş în fiinţa mea.
Astă seară aud viorile cântând simfonia împlinirii. Simfonia sentimentelor care mijesc în arcade de suflet mulţumit şi fericit.
Astă seară suntem o singură Fiinţă! Astă seară suntem un singur sentiment: Iubire!
Mariana Stratulat
Panciu, 10 iulie 2010
azi viaţa mi-a cântat culori,
azi soarele mi-a pus cunună,
azi luna-mi este zână bună.
Azi este ziua-n care ne-mbrăţişăm cu drag, ascultători şi moderatori, într-un cuvânt: Prieteni.
Voi, dragi ascultători, ne-aţi aşezat pe frunte o stea strălucitoare.
Noi am primit-o cu ochi buni, mângâietori şi am păstrat-o cu sfinţenie. Am legănat-o uşor, am trezit-o-n fiecare seară, am adormit-o-n prag de zori şi-am transformat-o în diademă sclipitoare.
Iar eu, iubite ascultătorule,
m-am strecurat uşor la tine-n casă,
te-am mângâiat timid şi blând,
te-am sărutat cu-a visului mătasă
şi ţi-am şoptit încet un gând.
Apoi, am plecat şi am revenit cântând cu voce caldă un cântec cu flori de tei, un cântec cu flori de salcâm, cu miresme noi pe care le-am revărsat cu dragoste în viaţa ta, în timpul tău.
Am dăruit căldură şi lumină, am dăruit răcoarea zilelor de iarnă, am dăruit veselia primăverii, iar acum ofer farmecul nopţilor de vară.
Am împletit cu migală din dragoste, admiraţie, respect, ataşament şi prietenie un şnur, un şnur al fericirii de a fi împreună.
Am plâns lacrimile voastre, am zâmbit bucuriile voastre şi ne-am amestecat uimiţi în rătăcite dimineţi sau în amurguri de tristeţi.
Astă seară fruntea mi-o plec să vă simt înfiorarea, să vă sărut cu calde ploi chemările şi aşteptările, dorurile şi visele, plecările şi revenirile, apropierile şi depărtările.
Astă seară nu rostesc vorbe ci sentimente şi trăiri, zboruri şi izbăviri.
Astă seară simt firele de iarbă ce cresc trufaş în fiinţa mea.
Astă seară aud viorile cântând simfonia împlinirii. Simfonia sentimentelor care mijesc în arcade de suflet mulţumit şi fericit.
Astă seară suntem o singură Fiinţă! Astă seară suntem un singur sentiment: Iubire!
Mariana Stratulat
Panciu, 10 iulie 2010
