Dragostea nu a murit!
Au murit doar vorbele de dor
şi noaptea părăsită în mohor.
Au murit speranţele în vis
şi versul părăsit, nescris.
Au murit copacii fără frunze
şi şoapte de iubit pe buze.
Au murit şi păsările-n zbor
şi chemări de viaţă din izvor.
Au murit priviri rupte din cer
şi uitări din viitor-mister.
Au murit, pe rând, oameni de foc
şi iubiri de neam fără noroc.
Au murit istorii, munţi şi văi
şi strigări în horă de flăcăi.
Au murit şi florile în toamnă,
a murit acum şi Moartea-Doamnă!
Dar Dragostea, Dragostea, încă nu a murit!
5 noiembrie 2010
Mariana Rogoz Stratulat
