Clipeşte surd prin mine o geană de lumină.
Ating năframa fină a iubirii
şi las să curgă printre degete
fire de zâmbete,
picături de bucurii,
mângâieri de păsări-gând...
Le împrăştii cu generozitate peste voi,
peste aşteptările voastre.
Poposesc în viaţa voastră cântec de nori,
ascultări de toamne cernite,
spaţii iluzorii de fericire.
În fiecare tu aşez o stea,
un cânt,
un răsărit,
un apus,
un surâs...
Ascultaţi alergarea vântului...
Prindeţi rostogolirea firului de iarbă...
Ascundeţi-vă în vălul de mătase al tăcerilor...
Şi nu uitaţi să poposiţi în viitor
călcând uitarea trecutului,
furând înflorirea prezentului...
Panciu, 14 noiembrie 2010
