Credeţi în "bârfe"?

Lumea e plină de "bârfe" 

în care credem 

doar fiindcă trec din gură în gură 

şi se ţin de noi ca scaiul. 

Oare chiar se merită 

să distrugem sentimente nobile, 

gânduri deosebit de frumoase,

gesturi sincere, 

relaţii speciale 

numai pentru că unii vor să fie în centrul atenţiei? 

Oare chiar trebuie 

să renunţăm la cei apropiaţi sufleteşte 

numai pentru că spun ceea ce gândesc, 

ceea ce simt 

şi care nu înţeleg

cum poţi fi prieten cu 100 de persoane deodată? 

Care mai e sensul cuvântului "prieten"?

Oare 

chiar trebuie aruncat la gunoi 

un om 

care crede doar în cinste şi corectitudine, 

dreptate şi adevăr?

Poate că da! 

Eu nu înţeleg 

(deşi m-am străduit) 

mai nimic din "modul de viaţă" al populaţiei virtuale!

De aceea, 
voi încerca să mă ghidez după spusele  poetului:

"Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Intre dânsii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."

(Mihai Eminescu - Glossă)