Astăzi, ascultând emisiunea “Bună dimineaţa, România!” la Radio Enigma România, mi-a atras atenţia o afirmaţie a colegului meu Alexandru Oprea – “să încetăm cu dulcegăriile şi să abordăm subiecte mai serioase”. Deşi “dulcegării” are un anume sens, pentru mine, rădăcina cuvântului a fost suficientă ca prin faţa ochilor să defileze toate dulciurile, mai ales prăjituri.
În treacăt fie spus, eu sunt o mare consumatoare a acestor produse.
Şi mi-am imaginat cum ar arăta lumea fără... dulciuri.
Spuneţi voi, se poate trăi într-o lume fără dulceţuri, fără torturi, fără prăjituri, fără... vorba dulce?
După ce m-am lăsat copleşită de tot soiul de...”plăceri dulci”, m-am aruncat pe internet să văd ce spun unii şi alţii despre problema foarte gravă care tocmai se contura în mintea mea.
Surpriză! Nimeni nu se gândise la aşa ceva!
În schimb am descoperit mii de comentarii pe marginea zicalei “Vorba dulce mult aduce”.
Şi iar m-am întrebat: Oare chiar aşa să fie? Vorba dulce mult aduce?
Voi ce credeţi?
