duminică, 20 martie 2011

Îmi este dor de casă! Şi ţie?


<<“Nu ştiu cum sunt alţii...”
dar
eu când mă gândesc la casă mă apucă un dor nebun, îmi vine să plîng, de parcă ar fi avut loc o tragedie.... poate că s-a şi întâmplat, în interiorul meu, tragedie pe care abia acum o realizez, chiar dacă au trecut aproape 7 ani... sentimentul devine tot mai puternic pe zi ce trece, lipsa casei părinteşti, a locului de joacă, a locului copilăriei, a inocenţei, a bunătăţii, se simte tot mai tare, şi din păcate de fiecare dată când întâlnesc o greutate în viaţă, aş vrea să fug, aş vrea să fiu acasă, în acel loc unde nimeni şi nimic nu mă poate răni şi nu mă poate face să sufăr. Dar din păcate aşa, problemele mele nu dispar, chiar dacă aş pleca, chiar dacă aş fugi, problemele nu vor dispărea. Aş vrea să nu mă simt aşa de ataşată faţă de casă, aş vrea să pot să plec în altă parte, oriunde în altă parte, dar de fiecare dată apare ceva şi eu oricum plec de fapt... acasă.>>

Aşa mi-a scris zilele trecute o bună prietenă plecată de ceva vreme în Canada.

Despre dorul de casă, de părinti, care este un fenomen ce nu se poate exprima în cuvinte, care e un sentiment pe care il simţim doar sufleteşte şi sigur în diferite moduri, vom vorbi în emisiunea mea de azi “Pe cărări de viaţă, pe aripi de timp”.

Sunt Mariana Stratulat.
Iar astă seară, duminică, 20 martie 2011, ora 19.00, alături de mine veţi fi voi, voi cei care trăiţi emoţii pline de sentimente nostalgice, fie că sunteţi departe sau aproape de casă.

Numai la
Radio Enigma România
id: radioenigmaromania

Un comentariu:

  1. SATUL


    Satul mi-a rămas pustiu
    E de-acum pârloagă glia
    Ca un ceasornic pururi viu
    Timpul mi-a-ntors copilăria

    Am plâns cu lacrima din vie
    De dor de casă şi mi-e greu
    Îmi amintesc, cum storcea tata
    Lacrimi din boabe, în şaitău

    Am plâns cu zborul lin de fluturi
    Roua-n petale prin grădină
    Parcă vedeam cum mama-n ciuturi
    Apa schimba să spele lână

    Se scutur tandru florile de dor
    Sub cer aud dangăt de clopot
    Scrutez în zare cu fior
    Şi-ascult izvoru-n dulce şopot

    Dormea copilăria mea la ţară
    În a slacâmilor zăpadă crudă
    Ca prin vitralii, amintire clară
    Simt vremea şi atâta trudă.

    7.07.2010 Sighişoara
    Gabriella Costescu

    RăspundețiȘtergere

salut