Orice om care vrea să joace un rol în societate trebuie să se convingă că orice gest, orice acţiune, orice atitudine este un început absolut, că nu există continuări, reluări, linii şi directive.
Fiecare din noi este în situaţia lui Adam.
Şi ca Adam ar trebui să ne intereseze numai viitorul.
Pentru că numai viitorul ne poate primi cu braţele larg deschise.
Dar dacă Adam a fost scos din Paradis, se pare că noi suntem într-un adânc somn în care ne bântuie spasmodic răutatea, invidia, egoismul.
Neputinţele, nereuşitele noastre fac să devenim ciuperci otrăvitoare.
Ce bine ar fi dacă fiecare şi-ar înghiţi propriul venin, fără să reverse şi asupra altora.
