„Oglindă, oglinjoară,
cine-i mai frumoasă-n ţară?”
De câte ori v-aţi pus această întrebare?
La ce concluzie aţi ajuns?
Fie că vrem, fie că nu, fie că suntem femei sau bărbaţi, iată o temă care ne însoţeşte mereu de-a lungul vieţii: frumuseţea.
Sunt frumos? Sunt frumoasă?
Mă interesează ori mă simt obligat/ă, cu alte cuvinte, mă las tiranizat/ă de această obsesie a frumuseţii?
Cine stabileşte ce e frumos?
Pe vremea romanilor, frumoase erau femeile planturoase, cu nasul grecesc (drept); azi sunt la modă femeile manechin, slabe moarte şi cu oasele la vedere, precum scheletele.
Frumuseţea e legată de gust, iar gustul e schimbător. E greu să dai norme şi definiţii. Şi totuşi, în prezent devenim martorii unei transformări senzaţionale, istorice. Conceptul de frumuseţe se relativizează, eliberându-se de canoane precum vârsta, dimensiunile sânilor sau greutatea ideală. Acum contează farmecul şi stilul, entuziasmul şi bucuria de a trăi: să te simţi bine, să iubeşti, să răspândeşti lumină în jurul tău, să străluceşti.
Frumuseţea a fost eliberată!
Tu cum te vezi: frumos, frumoasă?
