joi, 1 septembrie 2011

În cortul tău uitat...


În cortul tău uitat de dor
m-aş strecura ca rază, ca izvor,
ţi-aş împleti păienjeniş de rouă
în nopţi străvechi cu lună nouă,
ţi-aş dărui privirea-nmiresmată
de un sărut pierdut odată
pe o potecă-a nimănui
sau într-un gând umblând hai-hui.
În cortul tău uitat într-un cuvânt
m-aş rătăci ca linişte, ca vânt,
m-aş zbengui în clipele-ncâlcite în copaci,
în efemerul roşului din maci,
ţi-aş lua singurătatea unui vis
şi ţi-aş ierta păcatul indecis.

Panciu, 1 septembrie 2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut