Închideţi ochii şi... visaţi...
Suntem în visul unei femei, în armonia culorilor de toamnă care amintesc de un început.
Şi toamna se deschid căi către brazdele cerului,
către noianul de întrebări şi de răspunsuri.
Mirifice glasuri vibrează dincolo de aşteptări,
în anticamera visului, în speranţa găsirii unei şoapte de-nceput de lume.
E linişte, e senin, e dor!
Se naşte iubirea! Iubirea din visul unei femei!
Aşa a fost prima întâlnire.
Au urmat altele şi altele şi călătoria continuă prin ceţuri de gânduri
deschizând dimineţi şi desenând clipe de fum.
Visul unei femei e o ardere a sentimentelor, e un strigăt al împlinirii!
Şi ascultând cum se aştern pe coama timpului trăiri,
zâmbete şi tristeţi ai senzaţia că zbori,
că te înalţi în bucuria de a fi tu,
de a te dărui celor care aşteaptă să primeasă împărtăşania unei flăcări.
Spirală de alb, prin suflete coboară sunete adânci
îmbrăcând inima în ritmul înfiorat al valsului,
al cuvântului pierdut pe Calea Lactee,
al necuvântului adormit într-un surâs de femeie îndrăgostită.
Iubirea devine un fulg de dor
care alunecă respirând sărutul luminii,
care mângâie vârstele fericirii,
care atinge trupul înmugurind izvoare blânde.
A face popas în visul unei femei
e ca şi cum te-ai dărui uimirii că exişti,
lacrimii că te risipeşti,
tăcerii că te răsfiri în gânduri nemuritoare.
Acesta e visul unei femei:
a visa visare, a cânta cântare, a iubi iubire!
Panciu, 27 noiembrei 2011
