Vă propun un joc al cuvintelor frumoase, pline de iubire,
de înţelepciune, de dor şi amintire, un joc al cuvintelor din cărţi
care ne-au rămas în minte şi ne urmăresc oriunde am fi. E vorba de acele
cuvinte care ne-au atras atenţia şi ne-au impresionat în urma lecturii
unei cărţi: un citat, o concluzie, un pasaj.
Să încercăm să realizăm împreună o pagină a gândurilor scrise într-o carte, care să ne poarte spre trecut sau viitor, spre sentimente alese, spre dorinţe ascunse.
Voi deschide eu acest tom al amintirilor din cuvinte.
* la comentarii aştept citate din cărţile citite de voi.
Gabriel Liiceanu – Scrisori către fiul meu
1. „Facerea binelui este rentabilă. La un moment dat, în replică, ea se rabate asupra ta ca bine.(…) E mai bine (adică mai profitabil) să pui în circulaţie monede de bine decât monede de rău. Ele îţi vin înapoi. Ce pui în circulaţie aia ţi se întoarce.”
2. „Există atâţia oameni, atâţia oameni uriaşi care mor ca nişte pitici. Mor pe tăcute. Mor aşa pentru că n-au fost în stare să-şi facă ţăndări carapacea sub care le zumzîie gândurile.”
3. „Este o simplă aparenţă că timidul se închide în singurătate. Timiditatea este de fapt un fel de a invita trăgându-l pe celălalt către propria reticenţă şi, astfel, un fel de a-i oferi însăşi intimitatea ta.”
Să încercăm să realizăm împreună o pagină a gândurilor scrise într-o carte, care să ne poarte spre trecut sau viitor, spre sentimente alese, spre dorinţe ascunse.
Voi deschide eu acest tom al amintirilor din cuvinte.
* la comentarii aştept citate din cărţile citite de voi.
Gabriel Liiceanu – Scrisori către fiul meu
1. „Facerea binelui este rentabilă. La un moment dat, în replică, ea se rabate asupra ta ca bine.(…) E mai bine (adică mai profitabil) să pui în circulaţie monede de bine decât monede de rău. Ele îţi vin înapoi. Ce pui în circulaţie aia ţi se întoarce.”
2. „Există atâţia oameni, atâţia oameni uriaşi care mor ca nişte pitici. Mor pe tăcute. Mor aşa pentru că n-au fost în stare să-şi facă ţăndări carapacea sub care le zumzîie gândurile.”
3. „Este o simplă aparenţă că timidul se închide în singurătate. Timiditatea este de fapt un fel de a invita trăgându-l pe celălalt către propria reticenţă şi, astfel, un fel de a-i oferi însăşi intimitatea ta.”
