joi, 5 iulie 2012

În liniştea pădurii



Vă spuneam cât de bine este atunci când reuşim să evadăm în mijlocul naturii. Mai ales în liniştea pădurii. Da, este minunat în pădure! Pur şi simplu uiţi de toate şi te reculegi mai bine decât oriunde. Singur cu tine însuţi, nu te mai saturi să asculţi… liniştea. Sunetele pădurii – ciripit de păsărele, foşnetul copacilor, trosnetul vreascurilor sub paşii tăi – sunt o adevărată muzică pentru sufletul atât de dornic de o pace profundă, cum numai în natură o putem afla.
Te invit în liniştea pădurii!
Cărări umbroase ne conduc spre adâncul tainic al codrilor...
Copaci falnici dau măreţie pădurii...
Soarele îşi strecoară razele prin frunzişul coroanelor dese ale copacilor jucându-se cu... umbrele.
Îţi vine să te tot duci spre gândul ascums al pădurii...
La rădăcina unui copac “tinerel” se zăreşte o bogată pernă de muşchi. Ştiţi cum se numeşte? – Perna ursului! Să doarmă bine Moş Martin.
Stratul gros de muşchi ne îmbie şi pe noi să ne odihnim.
Ce spuneţi? Rămânem aici până la toamnă, până la iarnă, până la primăvară, până la o altă vară?
În liniştea pădurii eşti tu şi gândurile tale! Eşti tu şi întreaga viaţă!



Mariana Rogoz Stratulat
Panciu, 5 iulie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut