Vă spuneam cât
de bine este atunci când reuşim să evadăm în mijlocul naturii. Mai ales în
liniştea pădurii. Da, este minunat în pădure! Pur şi simplu uiţi de toate şi te
reculegi mai bine decât oriunde. Singur cu tine însuţi, nu te mai saturi să
asculţi… liniştea. Sunetele pădurii – ciripit de păsărele, foşnetul copacilor,
trosnetul vreascurilor sub paşii tăi – sunt o adevărată muzică pentru sufletul
atât de dornic de o pace profundă, cum numai în natură o putem afla.
Te invit în
liniştea pădurii!
Cărări umbroase
ne conduc spre adâncul tainic al codrilor...
Copaci falnici
dau măreţie pădurii...
Soarele îşi
strecoară razele prin frunzişul coroanelor dese ale copacilor jucându-se cu...
umbrele.
Îţi vine să te tot
duci spre gândul ascums al pădurii...
La rădăcina unui
copac “tinerel” se zăreşte o bogată pernă de muşchi. Ştiţi cum se numeşte? –
Perna ursului! Să doarmă bine Moş Martin.
Stratul gros de
muşchi ne îmbie şi pe noi să ne odihnim.
Ce spuneţi?
Rămânem aici până la toamnă, până la iarnă, până la primăvară, până la o altă
vară?
În liniştea
pădurii eşti tu şi gândurile tale! Eşti tu şi întreaga viaţă!
Mariana Rogoz
Stratulat
Panciu, 5 iulie
2012
