Motiv de bucurie

Am răsfoit aseară prin Jurnalul călătoriilor mele şi am găsit o pagină datată 10 septembrie 2006. Răzbăteau prin curgerea anilor amintiri cu arome de toamnă tocmai de la Mănăstirea Brâncoveanu, din Sâmbăta de Sus.
„Primele frunze ale toamnei le-am zărit căzând la poalele Munţilor Făgăraş, pe valea râului Sâmbăta. Parfumul livezilor de pruni mi-a dovedit că anotimpul bogăţiilor pământului a venit cu adevărat. Paşii m-au îndreptat spre Mănăstirea Brâncoveanu, care se afla la câţiva kilometri de satul Sâmbăta de Sus.
Aroma compotului de prune care se fierbea atunci, m-a atras în cuhnie. Acolo am cunoscut-o pe tanti Rodica din Sighişoara. „Vin de trei ani aici, pentru că m-am legat în mod special de această mănăstire”, mi-a spus ea. Stă cam o săptămână pe an aici, timp în care face diverse treburi. Anul acesta a avut mult de lucru: o tonă de prune din care să prepare gem şi compot pentru toată obştea.
Mi-a dezvăluit şi reţeta pentru o toamnă românească, aşa cum alta-n lume nu-i!”
Sâmbăta de Sus, 10 septembrie 2006
E doar un fragment din multele impresii pe care mi le-am făcut în urma peregrinărilor mele prin diverse zone ale ţării. Am retrăit bucuria de acum câţiva ani, spunându-mi că şi o simplă lectură este un motiv de a ne simţi bine.

* * *

Dacă priveşti în trecutul tău, ce motiv de bucurie găseşti?
Te rog, povesteşte-ne şi nouă pe
ID: radio_enigma_romania

Eu, Mariana Stratulat, îţi voi dărui
în ediţia de astăzi a Mozaicului
(miercuri, 26 septembrie 2012, ora 16.00)
melodii, poezii şi multe alte motive de bucurie!

Audiţie perfectă la
http://radioenigmaromania.ro/
http://live.radioenigmaromania.ro:8000/listen.pls

Oare bucuria trebuie să aibă motiv pentru a se manifesta?