vineri, 26 decembrie 2014

Primeşte-n dar sărutul argintiu al timpului…



Priviri de seară
să-ţi toarcă la fereastră
fir de iubire,
fir de dor…

Trăieşte-ţi clipa în albul iernii zâmbitor!

**********
Cântec de iarnă
de Nichita Stănescu

Esti atât de frumoasă, iarnă!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarnă!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut