Fie că sunt în real,
fie că sunt în virtual, oamenii caută, doresc, aşteaptă ceva.
Sunt persoane care vor
să comunice, să dezvolte anumite subiecte şi atunci caută „prieteni” cu
aceleaşi intenţii.
Altele sunt în
căutarea iubirii, a unei iubiri adevărate care să-i împlinească, să-i facă să
trăiască complet acest sentiment.
Mai e o categorie,
cea a aventurierilor, care sunt interesaţi doar de distracţie. Dar despre
aceştia nu aş vrea să vorbesc prea mult, ci v-aş recomanda să-i priviţi ca pe
nişte Don Juani sau Casanova virtuali. Să nu aveţi prea multă încredere în ei.
Vin şi pleacă lăsând în urma lor, de cele mai multe ori, dezamăgire.
Îndrăznesc să mai
adaug o categorie de indivizi. Aceştia sunt preocupaţi să studieze pe cei cu
care intră în contact. Sunt interesaţi de modul în care se comportă oamenii în
anumite situaţii. Întocmesc fişe, fac însemnări, urmăresc evoluţia acestor
subiecţi care, mulţi dintre ei nu ştiu că sunt obiect de studiu, comportându-se
natural. Alţii însă îşi dau seama ce se urmăreşte şi, fie intră în jocul „psihologului”
virtual servindu-i ce şi cât vor ei, fie se retrag din motive doar de ei
ştiute.
Făcând abstracţie
de toate acestea, cred că fiecare caută în virtual ceea ce îi lipseşte în viaţa
reală: un partener de dialog, un suflet pereche, material uman de cercetare,
informaţii din toate domeniile, posibile elemente de destindere şi multe
altele.
Cert este că se
deschide calculatorul zilnic pentru a citi corespondenţa, pentru a saluta,
pentru a fi convinşi că există cineva care se gândeşte la noi. De fapt în
spatele ecranului se află un suflet real (chiar dacă din anumite motive nu şi-a
arătat chipul într-o poză recentă sau nu şi-a spus numele adevărat) cu tristeţi
şi bucurii, cu împliniri şi neîmpliniri, cu aşteptări, căutări, găsiri,
pierderi...
Un suflet de om
ce-şi doreşte un ceva doar de el ştiut.
Dacă poţi, oferă-i
un zâmbet, adu-i un strop de linişte şi lumină, dăruieşte-i iubire!
Mariana Rogoz
Stratulat
23 februarie 2015
