„Mi-au înmugurit copacii
pe buze, în ochi şi la glezne.”
Mariana Rogoz Stratulat
"Există între arbore și ființa
umană niște analogii interesante de aprofundat.
Să începem cu rădăcinile: ele sunt
reprezentate în ea prin stomac, burtă și sex. Omul se înrădăcinează într-adevăr
pe pământ prin stomac și intestine pentru a se hrăni, și prin sex pentru a se
reproduce.
Trunchiul arborelui este reprezentat
prin plămâni și inimă, care comandă sistemele respiratorii și circulatorii. În
arbore, de-a lungul trunchiului, curentul ascendent transportă seva brută până
la frunze unde ea se transformă, în timp ce curentul descendent transportă seva
elaborată ce hrănește arborele. În om, sistemul venos transportă până la
plămâni sângele neoxigenat pentru a se purifica, iar sistemul arterial
transportă sângele purificat prin întreg organismul pentru a-i păstra vigoarea.
În sfârșit, frunzele, florile și
fructele arborelui corespund în om capului care primește energiile cele mai
subtile, cele ale soarelui spiritual: spiritul. Cel care trezește spiritul în
sine captează energiile divine și devine capabil să dea cele mai bune fructe."
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Copacul
de
Marin Sorescu
In
ploaie, rezemat de un copac.
El are legătura cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palma bătucită,
Cum freamătă, cu ceru-n el, Cuvântul.
El are legătura cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palma bătucită,
Cum freamătă, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din
când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins
de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndoaie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.
Şi picurii mă-ndoaie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.
Singurătatea
asta care fuge…
Singurătatea lui înfiptă-n lut…
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.
Singurătatea lui înfiptă-n lut…
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.