sâmbătă, 30 iulie 2016

Iubite...





În sfârşit plouă.
Ascult cum cad stropii pe acoperiş. Fiecare spune altceva. O altă poveste. Mă strecor printre ei şi ajung în liniştea de dincolo de nori. Ce bine e! Câtă imensitate, câtă dorinţă, câtă dumnezeire!

Vino să ne plimbăm prin pulberea unui amurg ce arde fără flăcări, să ne citim adevărul în oglinda mării albe descântată de murmurul scoicilor, să ne ascundem umbrele în tăcerea luminii eterne, să ne privim cuvântul, soarta, depărtarea...
Să fim nemărginirea, chemarea şi iubirea...

Binecuvântată fie natura cu frumuseţile şi minunăţiile ei!

Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dăruit. Îţi mulţumesc că te-am cunoscut.
Te îmbrăţişez cu linişte!

Panciu, 30 iulie 2016


 


Iubite...

Mi-au crescut la tâmplă
nuferi albi.
Să îi culegi
pe rouă,
azi, la răsărit.

Mi-au crescut pe tălpi
ierburi şi alergări târzii.
Să mă prinzi,
Iubite,
seara-n asfinţit.

Mi-au crescut pe buze
vorbe dulci şi maci.
Să mă guşti,
Iubite,
noaptea până-n zori.

Mi-au crescut sub gene
secunde şi lacrimi.
Să le sorbi cu grijă
în fiecare zi!

Mariana Rogoz Stratulat
Foc şi Apă, ed. PIM, Iaşi, 2014



***
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut