luni, 1 mai 2017

Împreună



”Împreună” cu lumina din întuneric îmi cânt singurătatea liniștii, bucuria tăcerii.

Mulțumesc pentru gânduri și cuvinte doamnei Cezarina Adamescu și domnilor Ionel Bota, Ionel Necula, Teodor Ștefan Cabel.

***

Împreună

Mă plimb
de ceva vreme
printr-o inimă speriată.

Trecuse
prin ea
 o turmă de amintiri
ce i-a băut
toată lumina.

Era întuneric.
Orbecăiam
prin camerele goale
şi triste.

După o uşă
scâncea un înger
bătut de soartă.

L-am luat de mână
şi am plecat
împreună
să sărbătorim
singurătatea.

Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015

Coperta cărții realizată de Otilia Maria Hodină

”Fața tragică a lumii, neliniștile amenințând bucuria naturală, simptomele marilor sfâșieri ale ființei cu un destinatar-paradox precum „inima și turma de amintiri”, revolta materiei când „plouă cu îngeri”, tema gorunului blagian, obsedanta metaforă a podului legând lumile (visul și realul, întunericul și lumina, binele și răul, furtuna și seninul), toate acestea participă la fascinația explorărilor dar și la fantastica risipire.”

Ionel Bota, Eurydice în așteptarea lui Orfeu. Despre poezia Marianei Rogoz Stratulat

***
Ceea ce e remarcabil la această fire, eminamente lirică, este muzicalitatea cuvintelor. Ea nu alege cuvinte antipoetice, doar de dragul de a-şi susţine ideea. Pentru Mariana Rogoz Stratulat, poezia este eufonie, în primul rând.
            Şi cine a spus că nu poate fi sărbătorită singurătatea? De mână cu îngerul, fireşte: „După o uşă / scâncea un înger / bătut de soartă. // L-am luat de mână / şi am plecat / împreună / să sărbătorim / singurătatea.” (Împreună).

Cezarina Adamescu, Voluptatea mărturisirii și întoarcerea pașilor din exil

***

”Din condiţia sa, de exilată într-o ontologie terestră, autoarea menţine legătura cu transcendenţa şi nu pierde nici un prilej să aducă laudă Cerului pentru clipele de bucurie cu care a fost binecuvântată. Se-nţelege că bucuria  nu poate fi deplină şi împlinită, decât alimentată din veşnicul sentiment al iubirii, pâinea din totdeauna a poeţilor  şi a credinţei evanghelice. Nimic din recuzita obişnuită a îndrăgostiţilor nu lipseşte din poezia Marianei Rogoz Stratulat – nici clocotul din artere, nici arderea incendiară şi nici despărţirile cu trădările şi cu neîmplinirile implicate.”

Ionel Necula, Mariana Rogoz Stratulat

***

Această poezie,Fântâna alături de Călătorul din ochi și Împreună constiuie firul de siguranță al volumului, autentificând poezia, ca vărfurile unui iceberg, ieșite din starea poetică.
Pași în exil. Un volum despre poezia maturității. Maturitatea în care iubești, tăiești din plin, dar rațiunea conduce. Exilul poate fi și impus și atunci înseamnă reordonare a principiilor, a priorităților, a abordărilor.

Teodor Ștefan Cabel, Poezia din „Casa cu Nimicuri” 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

salut