”Împreună” cu lumina din întuneric îmi cânt singurătatea
liniștii, bucuria tăcerii.
Mulțumesc pentru gânduri și cuvinte doamnei Cezarina Adamescu
și domnilor Ionel Bota,
Ionel Necula, Teodor Ștefan Cabel.
***
Împreună
Mă plimb
de ceva vreme
printr-o inimă
speriată.
Trecuse
prin ea
o turmă de amintiri
ce i-a băut
toată lumina.
Era întuneric.
Orbecăiam
prin camerele
goale
şi triste.
După o uşă
scâncea un înger
bătut de soartă.
L-am luat de mână
şi am plecat
împreună
să sărbătorim
singurătatea.
Pași în exil, ed.
PIM, Iași, 2015
Coperta cărții realizată de Otilia Maria Hodină
”Fața tragică a
lumii, neliniștile amenințând bucuria naturală, simptomele marilor sfâșieri ale
ființei cu un destinatar-paradox precum „inima și turma de amintiri”, revolta
materiei când „plouă cu îngeri”, tema gorunului blagian, obsedanta metaforă a
podului legând lumile (visul și realul, întunericul și lumina, binele și răul,
furtuna și seninul), toate acestea participă la fascinația explorărilor dar și
la fantastica risipire.”
Ionel Bota, Eurydice în așteptarea lui Orfeu. Despre poezia Marianei Rogoz
Stratulat
***
”Ceea ce e remarcabil la această fire, eminamente lirică, este muzicalitatea
cuvintelor. Ea nu alege cuvinte antipoetice, doar de dragul de a-şi susţine
ideea. Pentru Mariana Rogoz Stratulat, poezia este eufonie, în primul rând.
Şi cine a spus
că nu poate fi sărbătorită singurătatea? De mână cu îngerul, fireşte: „După o uşă / scâncea un înger / bătut de
soartă. // L-am luat de mână / şi am plecat / împreună / să sărbătorim /
singurătatea.” (Împreună).”
Cezarina Adamescu, Voluptatea mărturisirii și
întoarcerea pașilor din exil
***
”Din condiţia
sa, de exilată într-o ontologie terestră, autoarea menţine legătura cu
transcendenţa şi nu pierde nici un prilej să aducă laudă Cerului pentru clipele
de bucurie cu care a fost binecuvântată. Se-nţelege că bucuria nu poate fi deplină şi împlinită, decât
alimentată din veşnicul sentiment al iubirii, pâinea din totdeauna a poeţilor şi a credinţei evanghelice. Nimic din recuzita
obişnuită a îndrăgostiţilor nu lipseşte din poezia Marianei Rogoz Stratulat –
nici clocotul din artere, nici arderea incendiară şi nici despărţirile cu
trădările şi cu neîmplinirile implicate.”
Ionel Necula, Mariana
Rogoz Stratulat
***
Această poezie,Fântâna
alături de Călătorul din ochi și Împreună constiuie firul de siguranță al
volumului, autentificând poezia, ca vărfurile unui iceberg, ieșite din starea
poetică.
Pași în exil. Un
volum despre poezia maturității. Maturitatea în care iubești, tăiești din plin,
dar rațiunea conduce. Exilul poate fi și impus și atunci înseamnă reordonare a
principiilor, a priorităților, a abordărilor.
Teodor Ștefan Cabel,
Poezia din „Casa cu Nimicuri”
