O scurtă plimbare prin bucuria vieții
„Dăruiește-i persoanei pe care o
iubești:
aripi pentru a zbura,
rădăcini pentru a se întoarce
și motive pentru a rămâne.”
Dalai Lama
Dimineață
însorită și calmă. Soarele și Vântul îmi sunt tovarăși de liniște. Pășesc domol
printre florile înviorate de roua timpului.
În
picurii mici de apă se vede cerul și se oglindesc gândurile risipite în ierburi
și frunzișuri. În orice sferă reflectantă se odihnește dorul. Apa s-a sfărâmat
în mii de oglinzi ce-mi fură emoțiile și chipul deformându-le după bunul lor
plac. Încerc să mă recunosc în seria infinită de distorsiuni ca fiind eu
însămi. Nu sunt sigură că voi reuși să mă recompun ca întreg, ca Eu.
Doar
în oglinda lui Dionysos se vede lumea întreagă. Noi vedem doar părți din ea și
fiecare parte e purtătoare de sens.
Esențial
este să ne descoperim așa cum suntem, să ne înțelegem, să ne iubim, să ne
dăruim.
28 mai 2017
***
Am dăruit...
Am dăruit o lacrimă de dor
cu amintiri în ochi de stele,
cu zâmbete ascunse-n nor
ce murmurau descânt de iele.
Am dăruit un curcubeu de flori
cu farmecul parfumului din vară,
cu sărutări înfiorate de culori
ce suspinau ninsori de primăvară.
Am dăruit o ploaie de lumini
cu aşteptări domoale în cuvânt,
cu aripi moi şi paşi străini
ce rătăceau pe căi de vânt.
Am dăruit o viaţă într-un pian
cu irizări de şoapte adormite,
cu suflet-ambră, sunet diafan
în templu de vestale-ndrăgostite.
M-am dăruit, m-am dăruit în zbor
să fiu un ţipăt, un suflet de cocor!
Suflet de cocor, ed. PIM, Iași,
2011
foto: arhiva personală