Norii trec agale
peste basme și colinde, furtunile se ascund în ochii de ceață ai pădurilor,
pașii se pierd ușor în inima timpului...
Drumul meu îl știe
vântul, ploile de sus și soarele.
E o melodie în care
viața se aprinde la infinit...
***
Aş vrea
Mi-ai furat
cheile
cerului,
mi-ai închis
greierii
în copilăria
cu şotron
şi flori de
măr.
Mi-ai rupt tăcerile
şi mi-ai
îngrămădit
legendele
Olimpului
în văzduhul
umil
din peştera
Muierilor.
Mi-ai legat
în lanţuri
caii
sălbatici,
mi-ai ars
liniştea
pietrelor
şi ai vărsat
râuri de lavă
peste paşii
mei.
Aş vrea
să mă razem
pe umărul tău
să trec
dincolo de
umbre...
Pași în exil,
ed. PIM, Iași, 2015
foto din arhiva personală
