Iubind, am învățat
Consider că iubind m-am înălțat, am devenit mai frumoasă
sufletește, am crescut pentru mine și pentru alții, m-am scuturat de îndoieli
și renunțări.
Chiar dacă uneori nu mi s-a răspuns tot cu iubire, eu
m-am dăruit și am dăruit bucuria clipei,
liniștea și îngăduința trecerii prin viață.
Iubind, am înțeles că tristețea și dezamăgirera sunt
porți spre lumină, că oamenii care m-au mințit, care m-au iubit doar declarativ
folosindu-se de mine sau de dorul și cuvântul meu, nu au fost în stare să mă
înțeleagă, nu au putut să urce pe aceeași scară alături de mine spre lumină,
speriați, probabil, de imensitatea,
intensitatea și profunzimea sentimentelor
și emoțiilor mele.
Din motive numai de ei știute sau cum scrie undeva ”din
binecuvântate pricini”, au făcut alte alegeri. Sunt alegerile lor și le
respect.
Dar asta nu m-a răpus, nu m-a făcut să renunț la a crede
în iubire și în splendoarea zborului.
Iubind, mi-au răsărit aripi pe umeri și am învățat că
”acolo unde dragoste nu e, nimic nu e!”
Panciu, 25 iulie 2018
