Sărbători pline de iubire, pace şi armonie!
Cred cu tărie
în farmecul miraculos al Crăciunului și mă bucur de viață, de oameni și, mai
ales, de mine, cea de azi. Privesc spre cer căutând steaua magică de care să-mi
agăț visele și dorurile și anii.
Trăiesc fiecare
clipă intens, ca și cum întregul univers abia acum își țese lumina și cuvântul;
zbor cât mai sus să-mi văd urmele rătăcite prin liniștea timpului; dăruiesc și
primesc iubire.
Vă îmbrățișez
cu dragoste și recunoștință!
***
În seara de Ajun...
Când se aude clopotul
în măruntaiele pământului,
ochii răsar în poemul păsării
cu aripi de vânt.
Din vară până în toamnă,
galbenul trimite mesaje
la curtea veșniciei,
păianjenii țes frunzele și valurile
pe linia orizontului.
Când am timp, ridic perdeaua
și deschid fereastra spre câmpia
unde fântâna
și-a pierdut stelele și mioarele.
Elfii și spiridușii
se odihnesc
așteptând miezul nopții.
Pădurea,
îmbrăcată în odăjdii sfinte,
ascultă
corul îngerilor.
Un copil se strecoară tiptil-tiptil
în mansarda de mult uitată.
La pragul iernii oprește
o sanie.
Din ea coboară
ierburi de leac,
vâsc și file din calendar,
o stea, trei magi și niște păstori,
porumbei de zăpadă,
focuri vii
și nuci colorate.
Când se aude clopotul în inima cerului,
portocalele zâmbesc în bradul din copilărie.
Mansarda
Timpului, ed. TIPOMOLDIVA, Iași, 2018
