luni, 24 decembrie 2018

Miracol



Îmi trăiesc viața așa cum este, cu multe și mărunte, cu zâmbete și lacrimi, cu veri îndrăgostite și ierni posomorâte, cu vorbe de tăciune și cântece străbune, cu Sfinxul cel tăcut și perla din adânc.
E viața mea  - o pasăre măiastră și-un inorog stingher, un pas pe o cărare și-un curcubeu pe cer.
Pot apărea oricând minuni. Important  e să-mi deschid ochii și sufletul  pentru a le privi, pentru a le primi.

***

Miracol

Ne suntem început şi sfârşit…
Îţi sunt
 prelungirea mâinilor
ce-mi caută buzele…
Îmi eşti
continuarea dorurilor
ce-ţi sărută cuvintele…

Tu m-ai strigat?
Sau mi s-a părut?
Cine ştie?!
Tu eşti cel care
a răspuns gândurilor mele…
Eu sunt pasărea
ce şi-a lăsat penele
în brazii de sub geam…


Pași în exil, ed. PIM, Iași, 2015