Dorința de a pleca oriunde este, de fapt, fuga de tine, de
tot ce se întâmplă în jurul tău. Este evadarea dintr-o situație a cărei
rezolvare ți se pare imposibilă.
Mă aflu între două limite de vârstă - tânăr și bătrân -
fiecare cu probleme specifice, pe care și le-au creat mai mult sau mai puțin
conștient.
Eu, undeva la mijloc, sunt solicitată să găsesc soluții
pentru ieșirea celor doi din impas.
Preocupată și adâncită în viețile lor pentru a-i ajuta, am
uitat să-mi trăiesc viața mea. Foarte curând voi uita cine sunt și dacă mai
sunt.
Mă trezesc în fiecare dimineață pentru a mă întâlni cu
Soarele și pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că mi-a dăruit încă o zi în care să
mai mor un pic.
Știu că pe pământ sunt mulți oameni în situația mea. Și mai
știu că, la fel ca ei, învăț lecții și plătesc greșeli, ale mele și ale celor
dinaintea mea.
Sunt sigură că pentru fiecare probă la care sunt supusă
există o rază de lumină ce-mi va arăta drumul spre ieșire. Eu încă nu văd
această rază. Sunt în stadiul în care abia îmi deschid ochii. Încet, mult prea
încet. Dar am încredere în mine că voi reuși să privesc limpede și corect.
