Mi se întâmplă,
destul de rar, să mă identific, parțial, cu lumea din jur, cu gândurile și
așteptările create de aceasta, ba chiar și cu propriile mele experiențe. Revin însă
repede la postura de observator al
evenimentelor (De altfel, e modul meu preferat de a sta deoparte, de a
descoperi ce se întâmplă în sinele oamenilor, mai mult sau mai puțin trecători
prin viața mea.), de privitor detașat la ceea ce se petrece pe scena vieții,
fără să judec, fără să mă las afectatată.
Pot spune că miracolele apar, se întâmplă dincolo de minte și de
proiecțiile ei. Am încredere în momentul de liniște și rămân deschisă în fața
noului. Totul devine lumină și pot citi cu ușurință mesajele subtile transmise
de semeni.
***
Lumina
Lumina a căzut
în adâncul pământului.
Mii de ochi
s-au deschis.
Multe urechi
nu au cercei
şi nu aud
lava, moartea, viaţa.
Mozaic în Alb și Negru, ed. PIM, Iași, 2013
foto: Óbidos,
Portugalia, 2018
