O zi de toamnă cuminte și zâmbitoare, cu soare blând și
îndrăgostit de oameni. Verde intens, tril de păsări zglobii - e aproape la fel ca vara. Doar că diminețile
păstrează răcoarea nopții și misterul lunii până mai târziu. Dar și așa mă pot bucura de aerul proaspăt al
zorilor, de liniștea plimbărilor și tăcerea îmbrățișărilor cu pomii din
grădină.
Asta e viața mea. Am
învățat să mi-o trăiesc în bucuria timpului răbdător, dăruind și primind
florile tainice ale zâmbetului din privire.
Vă îmbrățișez cu
dragoste și azi, și mâine, și mereu!
Lăsați duminica să vă
sfințească pașii, dorul și zborul cu binecuvântări divine!
***
Septembrie
Când toamna se strecoară pe furiş
cu galben dor – prin rămuriş –
stârneşte visuri de plecare,
omoară dragostea-n uitare,
mângâie lacrima şi-i cîntă
tainic într-o mănăstire sfântă.
Când toamna bate-ncet la uşă
m-ascund în floarea de brânduşă
să nu-mi usuce frunza albăstrie,
să nu mă risipesc în sihăstrie.
Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iași, 2010
Panciu
foto: Daniela Camelia Munteanu
