Anul
trecut, în septembrie, rătăceam, adunând frunze și zâmbete, prin Karlovy Vary.
M-a
recuperat ghidul. (A treia oară pe parcursul unei singure zile!)
Nu
știu cum se întâmpla, dar mă pierdeam de grup.
Îmi
plăcea să privesc oamenii, să le citesc gândurile, ofurile și bucuriile...
Pe
cărările vieții mele am întâlnit fel de fel de oameni.
Știți,
oamenii sunt ca frunzele: galbene, arămii, verzi, uscate, triste, vesele,
îndrăgostite, tremurătoare, blajine, mame, copii… Unele vii, altele moarte.
Atingerea
lor, a oamenilor, a frunzelor, e
diferită: modestă, sinceră, răbdătoare, iubitoare, iertătoare, dar şi răutăcioasă,
invidioasă, egoistă, tăioasă, crâncenă…
Unii
ni se lipesc de suflet şi rămân acolo pentru toată viaţa, alții sunt doar în
trecere.
Indiferent de culoare şi sentimente, indiferent că ne bucură sau ne dezamăgesc, oamenii-frunze ne învaţă că viaţa înseamnă bunătate, sinceritate, loialitate, dăruire, iertare, răbdare, modestie, credinţă şi, mai ales, iubire.
Indiferent de culoare şi sentimente, indiferent că ne bucură sau ne dezamăgesc, oamenii-frunze ne învaţă că viaţa înseamnă bunătate, sinceritate, loialitate, dăruire, iertare, răbdare, modestie, credinţă şi, mai ales, iubire.
Iubind,
am trăit înălțător, până la cer, cu
bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat, iar azi,
privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost şi
sunt.
Și
ce e mai important, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul
existenței mele.
***
Te iubesc...
Azi
ne-am scufundat
în norii plictisiţi
de ţipătul pescăruşilor.
Crabii
şi-au făcut
culcuş
în rochia mea
rămasă pe ţărm.
Tu mă strângi
în braţe
numărând
firele de nisip...
Foc și Apă, ed. PIM, Iași, 2014
Karlovy Vary, septembrie 2018
cu Ioan Laslo, un altfel de ghid
de turism
