E ușor să faci
fel de fel de presupuneri despre anumite persoane, pe care le cunoști, mai mult
sau mai puțin. E ușor să pui etichete, să colportezi, să denigrezi, fără a te
gândi că prin tot ceea ce faci pui în mișcare energii negative, dar, tot fără a
te gândi și mai ales din necunoaștere, de fapt, atragi către tine toate aceste
dizarmonii. Apoi, revoltat și nemulțumit, te întrebi: ”Cu ce-am greșit, Doamne,
de aduci atâtea necazuri asupra mea?” Răspunsul e la tine! Privește-te-n oglindă
și-l vei găsi.
Chiar așa, de ce
nu-și vede fiecare de viața proprie și moare de grija altuia?
***
Iertare pentru răstignire
Îmi este teamă de iubire,
de-mbrăţişare şi de dor,
de lacrima de fericire
ascunsă într-un strop de nor.
Îmi este teamă de cuvânt
când îl primesc săgeată-n piept
ca mătrăgună.
Ca descânt,
cu dragoste eu îl aştept.
Îmi este teamă şi de oameni
când îmi strivesc al vieţii rost
vânzându-mi visele pe galbeni,
lăsându-mă fără-adapost.
M-au răstignit pe crucea vremii
lovindu-mi ochii cu urzici,
m-au scufundat în golul mării
printre nebuni şi pricolici.
Le iert dorinţa de mărire,
le iert şi gândul veninos
şi le sărut a lor privire
şi timpul spre apus întors.
Mozaic
în Alb și Negru, ed. PIM, Iași, 2013
