În calea noastră apar fel de fel de oameni: zâmbitori, încruntați,
grăbiți, preocupați, răbdători, veseli, supărați, calmi, nervoși... din pricina
situațiilor pe care le trăiesc zilnic sau ocazional. Fiecare cu ale lui! Există
oameni ce zâmbesc fals și oameni care sunt adevărați, oameni cu care abia
aștepți să te întâlnești și oameni pe care îi ocolești.
Am primit zâmbetul pentru a-l dărui și pentru a ne bucura de ceea ce
suntem; am primit lacrima pentru a ne spăla privirea de cenușiul vieții, dar și
pentru a ne marca emoțiile și bucuriile.
Zâmbetul și lacrima sunt armonia întregului, echilibrul stărilor noastre
contradictorii.
Sunt frumusețea și împăcarea vieții.
***
Cuvinte… Lacrimi
Alături de
cuvintele lui Aaron
florile
luminau
nopţile din deşertul
însetat
de gânduri
imaculate.
Lacrimile
Omului
spălau spicele
de piatră
răsărite
pe ţărmul
nesfinţit
al secolului de ceară.
Castanii orbi, ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2016
***
O
lacrimă
De vreme mi se
face dor…
Îmi pierd
minutele
în foşnetul
din gene…
O libelulă se
strecoară-ncetişor
în dragostea
de mamă,
în pridvor,
în omătul din
palmă…
Din câmpia cu
oase
mereu
înflorinde
vin
plâns şi
cântec
de
privighetoare bolnavă,
de iarnă
hulpavă…
O lacrimă
creşte
fără tată,
fără mamă.
Fanrezii
lirice în nopțile cu maci albaștri,
ed. Rafet,
Râmnicu Sărat, 2016
***
Azi dimineaţă...
În adâncimea albastrului
ochiul luminii
s-a deschis.
Am răsărit ca o poveste
în strai omenesc
şi am ars neobosit.
Trăiesc...
În abisul întunericului
ochiul luminii
va adormi.
Voi apune ca un sărut
în strai de cenuşă
visând mocnit.
Zâmbesc...
Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine?
ed. Detectiv Literar, București, 2017
desen; Maria
Otilia Hodină
